Gol de primăvară

Astenia de primăvară și-a încercat pe mine toată paleta de stări, de-a lungul timpului. În acest an, m-a prins departe de casă și de toți ai mei. :) Weekend-ul ăsta am stat cu mine la o discuție serioasă și...n-am reușit să trag prea multe concluzii. M-am pierdut printre stări, amintiri și m-am lăsat cuprinsă de melacolie. Prin prisma acestui sentiment simt astenia...îmi e dor de voi toți și de fiecare în parte!
Sunt recunoscătoare pentru tot ce mi se întâmplă, îmi place cum mi se colorează viața în fiecare zi, dar câteodată, valoarea se pierde fără cei care sunt însăși valoarea.
Sunteți cei care știți să mă faceți să zâmbesc, chiar și așa, de la mare depărtare. Cei care ați scris cele mai frumoase pagini din viața mea și cei din cauza cărora râd când îmi vine să plâng!
Știu să cred că pot schimba asta. Melancolia e ca o haină care strânge și pe care mâine o voi pune deoparte pentru că voi nu știți să mă asociați cu tristețea.
Știu că mâine voi alerga într-o mie de părți și voi uita să fiu tristă. Știu că asta e amprenta unei căutări prea profunde în eu și că talerele balenței mele îmi vor crea tot timpul astfel de probleme.

...și mai știu că mi-ar plăcea să nu mai știu atâtea! Fericirea e mai simplă fără atâtea cunoștințe!

Classy

Tot ce are valoare nu-și pierde niciodată farmecul!
După un 1 Martie cu mult soare, cu simboluri dulci și interesante acasă, la școală și pe stradă, a doua zi de primăvară mi-a adus o scrisoare! :) De departe, a ajuns în poștă o felicitare, un mărțișor și cele mai frumoase gânduri, semnate: ”Te iubesc, mama!”
Votez pentru o primăvară minunatăăă...voi??