E neagră, dar îți colorează viața ♥

Ieri am înțeles încă o dată cum e cu lucrurile de calitate. Radu Cristian, nr. 6 (Piața Rosetti) găzduiește un loc de poveste, unde îmi doream de mult timp să ajung: Delicatese Florescu.
Era aproape ora cinci și înainte să iau drumul casei m-am oprit la ”templu”. Mirosul cafelei proaspăt prăjite m-a luat în brațe de la colțul străzii și m-am trezit într-un alt univers. Un univers parfumat, presărat cu poze, cărți și ciocolată, delicatese și povești de altădată...
Gheorghe Florescu spune despre cafea că este ”neagră ca dracul, amară ca păcatul, dulce ca dragostea și fiebinte ca iadul". După ce în 2008 a publicat ”Confesiunile unui cafegiu”, în 2010 și-a împlinit un vis de-o viață: a deschis primul magazin de cafea gourmet din București.
Am avut norocul să-l găsesc la magazin. Mi-a împărtășit, printre mii de boabe aromate, secretul preparării cafelei la ibric. ”Trebuie să ai unul și bun, numai Napoleon avea 7”. Mi-a spus că trebuie să-mi găsesc un bărbat care să-mi prepare cafeaua în fiecare dimineață. :) Apoi mi-am băgat nasul în toate borcanele...și uite asa, m-am îndrăgostit iremediabil și pentru totdeauna!
I-am spus că vreau să mă surprindă și a reușit. M-a servit cu o cană de cafea Jamaica Blue Mountain, considerată regina cafelelor în lume și a fost pentru prima dată când mi-a plăcut o cafea fără zahăr și fără lapte. Un gust care mi-a răsfățat papilele mult timp după ce am terminat și m-a făcut să înțeleg diferența majoră dintre a bea o cafea și a bea o cafea bună.
Aș fi stat ore întregi să-i savurez licoarea și poveștile, dar a trebuit să plec. Am promis să mă întorc și să mă fac ucenic, deși ”nicăieri în lume femeile nu prăjesc cafeaua”. Câte boabe, atâtea ritualuri și secrete.
Întotdeauna mi-au plăcut lucrurile cu substanță. Ieri, în buticul cu delicatese, dl Florescu m-a învățat cât e de important să pui pasiune în ceea ce faci. Mai departe, totul vine de la sine. Și am simțit.

Mulțumesc, maestre!

Un pluș, un mușchi și o emotie

E 12 februarie și e plin de inimi...peste tot! Mai sunt două zile până la Valentine's Day.
Inima, roz sau roșie, e un simbol care-mi este tare drag. E locul unde se desenează fericirea adevărată, e sertarul cu cele mai frumoase amintiri, e izvorul celor mai sincere emoții și motorul celor mai interesante povești de viață.
Personal, nu cred nici în Valentine's Day, nici în Dragobete. Nu am nimic cu această sărbătoare "de plastic", așa cum este ea numită de un număr mare al populației. E un bun prilej, pentru cine îmbrățișează ideea, să se iubescă în liniște și pentru ceilalți să-și vadă de treabă. Un și mai bun prilej pentru comercianți să facă bani și  pentru iubitorii de ciocolată să profite de oferte.
Nu e nici prima, nici ultima sarbatoare pe care am împrumutat-o. Marțișorul, de exemplu, e autohton și e la fel de comercial.
Valentine's Day e unul din evenimentele care ne atrage atenția de la rutina zilnică și ar trebui tratat ca atare. Ne place sau nu ne place...și există ambele categorii. E un simbol în care fiecare, după inima lui, pune sau nu pune substanță...♥

...dacă aveți întrebări la această postare, răspunsul este ciocolata! ;)

Mi-e dor.

M-am pierdut prin viata si am uitat sa ma mai joc aici, printre cuvinte, stari si amintiri.
Mi-am amintit azi.
Si tot azi, imi e dor.
Imi e dor de o mama, un tata si un frate, un nepotel si o mana de prieteni.
Imi e dor de oameni si emotii sincere, de zambete la fel, imi e dor de lumea pe care voit sau nu, o spulberam in fiecare zi.
Imi e dor sa fie frumos pe lumea asta, la televizor, in trafic, in biserica, pe strada si la coada.
Imi e dor probabil, de o lume pe care doar mi-o imaginez si dupa care tanjesc atat...

...si cred ca stiu un loc. Acolo ma gasiti. Noapte buna! ;)

Contrast

Am gasit in postari draful de mai jos. E valabil la orice ora, asa ca o sa vi-l impartasesc.
Educatia si gramatica sunt doua ingrediente de baza si imi doresc sa fie "consumate" corespunzator.

Iubesc oamenii si comunicarea. Prin ei, ma reconectez la viata in fiecare zi. Mi se pare esential sa-ti construiesti existenta in jurul lor, prieteni sau simple cunostinte. Sa povestesti, sa zambesti, sa imparti si sa inveti. Pentru ca fiecare om e important, fie prin prezenta, fie prin absenta...:)
Ce urasc, insa, e lipsa educatiei si vulgaritatea. Indiferenta si raceala ma blocheaza si ma irita. Si ma lovesc de ele tot mai des. Contrastul despre care vorbesc aici se leaga direct de acest sector. Si nu vreau sa va repet lucruri pe care deja le stiti, vreau doar sa va amintesc ca cei 7 ani de acasa vor ramane piesa de rezistenta in fiecare sezon, in fiecare viata si in fiecare generatie.


Cam asta e...hai sa ne vedem de weekend!