Nu știu să explic emoții, dar ce bine că sunt. Ce bine că sunt oameni capabili să producă vibrații puternice și să elibereze frumosul din
noi. Întotdeauna mi-au plăcut lucrurile cu esență și cu puterea de a produce o
schimbare. Plăcerea lucrurilor mici tinde să devină azi un clișeu, dar... ador
când îmi zâmbește sufletul și când mi se schimbă dispoziția după ce aud o voce.
Când imediat după, ma înec în amintiri…tot mici, aparent. Dar tot mică sunt și
eu…cum ar putea să mă bucure lucrurile mari? :)) Știu că sunt momente sau circumstanțe care-ți întunecă orizontul și care te fac
să nu-mi dai dreptate, dar cred că ne-am obișnuit să subestimăm puterea unui
zâmbet, a unui telefon, a unei vorbe bune, a oricărui gest mic și frumos. Și
ne-am obișnuit prost.
Am deviat, putin…am auzit că nu-i frumos sa dai
nume. Si totusi…multumesc, my lord! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu