Haotic

Orice exces devine viciu...dar când excesul de fericire devine supărare?!
Sau cum e mai bine să traduci astfel de stări?
Fericirea ține doar 3 zile și în a 4-a trebuie să te trezești la realitate?
Nu vreau să o dau în pesimism, că nu mi-e felul, dar simt că azi mă limitează ceva.
Să fie ceva opoziții astrale sau să fi fost prea tare cafeaua de dimineață?
Știu că sunt meteodependentă, dar chiar așa să mă afecteze 3 stropi?
Să fie din cauza proastei circulații periferice?
Să accept cursul lucrurilor sau să nu-mi placă deloc rezolvarea lor?
De ce nu e soare, de ce e încă iarnă și de ce sunt leneșă?
De ce n-a mers netul, de ce n-am transmis și de ce m-am trezit atât de devreme?
De ce există astfel de zile?
De ce trece atât de repede timpul și e iar vineri?
De ce am întrebat de ce e vineri? E weekend, relaxare și distracție. Sau așa ar fi normal să fie.
De ce sunt în fața calculatorului și nu la Universitate, protestând? De ce nu merg să îngheț și să răgușesc și cine mai știe ce să pățesc?

Pentru că revoluția e în capul meu.
Pentru că lupta cea mai grea se dă înăuntru, nu afară.
Pentru că nu știu ce să-mi revendic mie, dar lor?
Pentru că știu că peste câteva (zeci de) minute o să-mi treacă totul.
Pentru că mâine când voi reciti, voi vrea să șterg post-ul...
Pentru că pot.
Pentru că...punct.