Ianuarie, luni.

O traducere a lui *Monday*, cea mai detestată zi a săptămânii, este Mon Day. Și așa a fost.
A început târziu, leneș și sub rutina zilnică. Mic dejun, cafea, știri și un aer de martie într-un ianuarie târziu. Suficient pentru a-mi pune un zâmbet pe buze și...a nu mă lăsa să-mi petrec ziua între câțiva pereți, simpatici de altfel, ai casei. Un duș rapid, puțin fard, puțin elan și afară. Destinația? Mall. Nevoi? Un fond de ten pentru prietena mea și plăcerea de a respira soare.
De ce am declarat acest luni, 23 ianuarie Mon Day? Capăt de listă: ciocolată neagră. Oficial, am început o cură cu ciocolată neagră, un medicament nemaipomenit pentru inimă, bună funcționare și energie. Datorită conținutului ridicat de cacao, este capabilă de mult bine cu doar 2 bucățele/zi.
Next stop? Cărturești. O minunăție de loc, paradis al cărților, cadourilor, ceaiurilor și a celor mai simpatice lucrușoare. Mi-am cumpărat o fortune cookie. Am ales-o cu grijă și mi-a spus: ”Be patient and optimistic!” :) Mi-a smuls cel mai sincer zâmbet și mi-a schimbat total dispoziția; care nu era deloc rea nici până în acel moment. O prăjiturică cu gust de vanilie, pe care, trebuie să recunosc, o văzusem până azi numai pe Facebook, a reușit să-mi confirme încă o dată teoria despre lucrurile simple. După două-trei magazine am ales să bem un ceai.
Numărul 3 pe listă: Starbucks. Ceai verde cu portocală, biscuiți cu unt și povești, povești, povești...
După toate astea, era târziu, ne-a ajuns mall-ul. Încă o mică oprire să cumpărăm fond de ten, încă una la supermarket-ul din intersecție și acasă, în sfârșit. Am mâncat, am băut un ceai, am socializat puțin și m-am hotărât să încep un nou serial.  Un scurt scan pe Vplay, un serial nou apărut, 2 episoade. Se numește *Alcatraz* și plasează în centrul acțiunii deținuții din celebra închisoare care se întorc după 50 de ani și își fac de cap pe străzile din San Francisco. Ultimul articol citit în urmă cu 2 seri, înainte de a mă pune să dorm a fost o pagină de Wikipedia despre Alcatraz. O pomenisem în ziua respectivă și în seara asta am zâmbit, din nou, când am dat play. Cred în semne, cred în coincidențe, cred în zodii, în destin și în tot ce mai are viața asta frumos de oferit. Nu pot să-l numesc semn sau să fac vreo legătură aici, a fost doar o simplă coincidență care mi-a încheiat ziua. Sau nu...?
Câteva lucruri deloc ieșite din comun mi-au alungat banalitatea zilei și o declar, oficial, Mon Day! Tu îți faci puțin timp să trăiești...? :)

Noapte bună, București!